Ce ar vedea un astronaut dacă ar privi Pământul din spațiul îndepărtat. Cum se schimbă imaginea planetei

Un astronaut care ar călători dincolo de orbita Pământului ar vedea planeta într-un mod diferit față de imaginile familiare surprinse de pe Stația Spațială Internațională. Oceanele, continentele și norii ar deveni tot mai greu de distins, până când întreaga planetă ar ocupa doar o mică parte din câmpul vizual.

Schimbarea ar fi treptată. De la câteva sute de kilometri altitudine, Pământul domină priveliștea, iar curbura sa este vizibilă. De la distanța Lunii, planeta apare ca un glob complet, înconjurat de întunericul spațiului.

La milioane de kilometri, Pământul s-ar transforma într-un punct luminos, imposibil de recunoscut ca planetă locuită fără informații suplimentare.

Citește și: Ce s-ar întâmpla dacă Pământul ar avea inele precum Saturn. Cum s-ar schimba cerul și viața oamenilor

Astronauții care au participat la misiunile Apollo au fost singurii oameni care au privit direct Pământul de la distanța Lunii. Sondele spațiale au fotografiat însă planeta de la distanțe mult mai mari, oferind o imagine a felului în care ar putea arăta pentru un explorator aflat departe de Sistemul Solar interior.

De la orbita Pământului până la Lună. Cum s-ar vedea planeta

La aproximativ 400 km – orbita Stației Spațiale Internaționale

Astronautul ar vedea curbura Pământului, norii, oceanele și întinderi de uscat. Noaptea, luminile orașelor ar deveni vizibile, iar atmosfera ar apărea ca o margine subțire.

La aproximativ 384.400 km – distanța medie până la Lună

Pământul ar apărea ca un glob albastru, cu formațiuni de nori și continente vizibile pe partea luminată. Privit de pe suprafața Lunii, ar ocupa un unghi aparent de aproximativ două grade, de aproape patru ori diametrul aparent al Lunii văzute de pe Pământ.

La 1,5 milioane km – perspectiva sondei DSCOVR

Pământul ar fi un disc mic, dar încă recognoscibil cu instrumente optice. Camera EPIC a sondei DSCOVR fotografiază întreaga emisferă luminată, permițând observarea norilor și a schimbărilor atmosferice.

Pe măsură ce distanța crește, detaliile dispar, iar capacitatea ochiului uman de a distinge forma planetei devine tot mai redusă.

La distanțe de milioane de kilometri, fără ajutorul unui telescop, astronautul ar vedea cel mult un punct luminos, în funcție de iluminare și de poziția Pământului față de Soare.

Citește și: Ce se întâmplă cu un obiect care cade într-o gaură neagră. Explicațiile oamenilor de știință

De la miliarde de kilometri, Pământul devine un punct albastru

Una dintre cele mai cunoscute imagini ale Pământului a fost realizată pe 14 februarie 1990 de sonda Voyager 1.

La acel moment, vehiculul spațial se afla la aproximativ șase miliarde de kilometri de Soare, dincolo de orbita planetei Neptun.

La solicitarea echipei de la sol, Voyager 1 și-a orientat camerele către interiorul Sistemului Solar și a realizat o serie de 60 de fotografii, care au fost folosite pentru construirea unui portret al planetelor.

În imaginea devenită cunoscută sub numele de Pale Blue Dot, Pământul apare ca un punct albăstrui extrem de mic, surprins într-o rază de lumină solară dispersată în sistemul optic al camerei.

Citește și: Suntem singuri în Univers? Ce arată cele mai recente descoperiri științifice despre viața extraterestră

NASA precizează că planeta ocupa aproximativ un singur pixel în imaginea originală.

Un astronaut aflat la o asemenea distanță nu ar mai putea identifica Pământul cu ochiul liber. Pentru a-l observa ar avea nevoie de instrumente optice și de informații precise despre poziția planetei.

De la distanțe și mai mari, Pământul ar deveni tot mai greu de separat de lumina Soarelui. Aceasta este și una dintre dificultățile cu care se confruntă astronomii atunci când încearcă să fotografieze planete aflate în jurul altor stele.

O planetă asemănătoare Pământului, privită de la distanța unei stele apropiate, nu ar apărea ca un glob cu oceane și continente vizibile printr-un telescop obișnuit, ci ca o sursă extrem de slabă de lumină.

Prin analiza luminii reflectate și a spectrului acesteia, instrumentele astronomice avansate ar putea însă obține informații despre atmosferă și despre anumite caracteristici ale planetei, fără să distingă direct orașe, păduri sau oceane.

Citește și: De ce există Universul? O particulă misterioasă ar putea explica ce s-a întâmplat după Big Bang

Cum a fost realizată fotografia „Pale Blue Dot”

Fotografia originală a fost realizată de Voyager 1 pe 14 februarie 1990, cu puțin timp înainte de oprirea definitivă a camerelor sondei. Imaginea a fost obținută prin combinarea expunerilor realizate cu filtre de culoare, iar în 2020 NASA a publicat o versiune reprocesată pentru aniversarea a 30 de ani de la realizarea ei. Imaginea a devenit cunoscută și datorită astronomului Carl Sagan, care a susținut realizarea acestui portret al Sistemului Solar.

O perspectivă diferită este oferită de misiunea DSCOVR, lansată în 2015. Sonda se află în apropierea punctului Lagrange L1, la aproximativ 1,5 milioane de kilometri de Pământ, și folosește camera EPIC pentru a fotografia periodic emisfera luminată a planetei. Spre deosebire de imaginile realizate de Voyager 1, fotografiile DSCOVR permit observarea norilor, oceanelor și continentelor.