Cea mai veche epavă din lume, descoperită în Turcia. Ce ascundeau vasele de acum 4.700 de ani

O descoperire arheologică excepțională, făcută în apele Mării Mediterane, ar putea schimba ceea ce știm despre începuturile comerțului maritim.

În apropierea coastelor Turciei, cercetătorii au identificat rămășițele unei nave comerciale care s-ar fi scufundat în urmă cu 4.400-4.700 de ani, în Epoca Bronzului timpuriu, aproximativ în perioada construirii Marii Piramide din Egipt.

Epava, considerată de echipa de cercetare cea mai veche descoperită până acum, a fost localizată lângă insula Kekova, în provincia Antalya, la o adâncime de numai 30 de metri, potrivit BBC.

Deși lemnul din care fusese construită ambarcațiunea a dispărut complet, încărcătura sa a rămas pe fundul mării timp de aproape cinci milenii.

Printre obiectele descoperite se numără peste 30 de vase ceramice și trei ancore masive din piatră.

Unele recipiente au păstrat în interior cantități surprinzător de mari de reziduuri, oferindu-le specialiștilor posibilitatea de a identifica produsele transportate de negustorii antici.

„Epava este o adevărată capsulă a timpului aflată pe fundul mării”, a declarat profesorul Hakan Öniz, cercetător la Universitatea Akdeniz din Turcia și coordonator al expediției organizate de Asociația de Arheologie Mediteraneană.

Pe baza distribuției obiectelor, arheologii estimează că nava avea aproximativ zece metri lungime și era utilizată pentru transportul mărfurilor între comunitățile de pe țărmurile Mediteranei.

Cum au stabilit arheologii vechimea epavei. Vasele ar putea conține urme de vin și ulei de măsline

Absența structurii din lemn a împiedicat cercetătorii să stabilească direct vechimea navei prin datarea cu radiocarbon. În schimb, specialiștii au analizat caracteristicile recipientelor ceramice, comparându-le cu obiecte similare descoperite în alte situri arheologice.

Vasele recuperate lângă Kekova au două mânere, o proeminență în zona centrală și o bază plată, elemente întâlnite și la recipiente provenite din Egipt și Orientul Mijlociu, datate în urmă cu aproximativ 4.400-4.700 de ani.

„Comparând tehnicile de decorare, putem afirma cu certitudine că epava datează din Epoca Bronzului timpuriu. Suntem 100% siguri de acest lucru”, a explicat profesorul Hakan Öniz.

Obiectele au fost recuperate de scafandri și sunt supuse unor proceduri de conservare, necesare după perioada îndelungată petrecută în apa mării.

Cea mai surprinzătoare descoperire a venit însă în momentul examinării interiorului vaselor.

Arheologul Karin Sowada, de la Universitatea Macquarie din Australia, a observat că unele recipiente, păstrate intacte, conțineau încă depuneri consistente dintr-o substanță vâscoasă și lucioasă.

„M-am uitat în interior și aproape că am leșinat. Nu îmi venea să cred cât de mult material era încă vizibil. Nu erau doar câteva pete, ci o cantitate foarte mare de substanță care se păstrase”, a povestit cercetătoarea.

Compoziția exactă a reziduurilor nu a fost încă stabilită. Analizele ar putea indica tipul mărfurilor transportate și eventualele utilizări anterioare ale recipientelor.

„Ar putea fi ulei de măsline, vin sau rășini provenite din copaci”, a explicat Karin Sowada.

Specialista consideră că vasele ar fi putut fi refolosite în repetate rânduri, astfel încât urmele descoperite să provină din mai multe transporturi.

„Este posibil ca aceste urme să fie rezultatul refolosirii recipientelor. Vorbim despre vase uriașe, care nu erau pur și simplu transportate undeva și apoi abandonate. Oamenii le goleau la destinație și, cel mai probabil, le utilizau în continuare timp de mulți ani”, a precizat arheologul.

Ultima călătorie a navei: mărfuri pentru Troia sau Creta și marinari care nu s-au mai întors acasă

Descoperirea ar putea oferi noi informații despre rutele comerciale care legau civilizațiile mediteraneene cu mii de ani înaintea erei noastre.

Potrivit ipotezelor formulate de cercetători, ambarcațiunea ar fi plecat de pe coasta estică a Mediteranei și s-ar fi îndreptat fie către Troia, pe teritoriul actual al Turciei, fie către Creta, unde se dezvolta civilizația minoică.

Identificarea destinației rămâne însă dificilă, deoarece nava nu a păstrat elemente structurale care să ofere indicii suplimentare despre originea sau traseul său.

Regiunea insulei Kekova era deosebit de periculoasă pentru navigatorii antici. Vânturile și curenții puternici au provocat de-a lungul secolelor numeroase naufragii, iar fundul mării ascunde astăzi sute de epave.

Pentru profesorul Hakan Öniz, cercetarea obiectelor nu înseamnă doar reconstituirea unor schimburi comerciale dispărute, ci și apropierea de destinele oamenilor care au trăit în urmă cu aproape cinci milenii.

„Suntem primii oameni care ating aceste obiecte după aproape 5.000 de ani”, a declarat coordonatorul expediției.

„Ne gândim mereu la marinari, la cei care au fabricat amforele, la oamenii care le-au cărat pe umeri până la navă, dar și la femeile care își așteptau soții acasă și care, din nefericire, nu s-au mai întors niciodată”, a adăugat Hakan Öniz.