Sari la conținut

duminică, 22 noiembrie 2026

București · 10°C · Parțial noros
Curiozități și Life style

Cum reușesc furnicile să găsească drumul spre colonie fără să se rătăcească. Secretul orientării lor

Furnicile pot parcurge distanțe considerabile în căutarea hranei și reușesc să se întoarcă la colonie folosind mecanisme complexe de orientare. Cercetările arată că aceste insecte combină urmele chimice, poziția Soarelui, memoria vizuală și capacitatea de a calcula direcția deplasării.

Cum reușesc furnicile să găsească drumul spre colonie fără să se rătăcească. Secretul orientării lor

Foto: Magnific.com

O furnică pleacă din colonie în căutarea hranei, traversează suprafețe necunoscute, ocolește obstacole și se îndepărtează uneori la zeci sau sute de metri de cuib. Cu toate acestea, poate găsi drumul înapoi, chiar dacă traseul parcurs este complicat.

Capacitatea acestor insecte de a se orienta a atras de mult timp atenția oamenilor de știință, care încearcă să înțeleagă cum un creier atât de mic poate coordona comportamente de navigație atât de complexe.

Explicația nu ține de un singur mecanism. Furnicile folosesc mai multe surse de informații din mediul înconjurător, iar metodele diferă în funcție de specie, habitat și condițiile în care se deplasează.

Citește și: De ce își înclină câinii capul atunci când le vorbești. Ce încearcă să înțeleagă, potrivit cercetătorilor

Unele se bazează în principal pe semnale chimice, în timp ce altele folosesc poziția Soarelui, reperele vizuale sau informațiile acumulate în timpul deplasării.

Furnicile folosesc urme chimice și poziția Soarelui pentru a se orienta

Una dintre cele mai cunoscute metode de orientare este comunicarea prin feromoni, substanțe chimice eliberate de furnici pentru a transmite informații celorlalți membri ai coloniei.

Atunci când o furnică descoperă o sursă de hrană, anumite specii pot depune pe sol o urmă chimică în timp ce se întorc la cuib.

Alte furnici detectează aceste substanțe cu ajutorul antenelor și pot urma traseul până la locul în care se află hrana.

Dacă sursa este bogată, mai multe insecte pot utiliza aceeași rută, consolidând semnalul chimic. În timp, traseele frecventate pot deveni căi principale de deplasare între colonie și zonele de aprovizionare.

Feromonii nu rămân însă permanent în mediu. Aceștia se degradează treptat, iar traseele care nu mai sunt utilizate își pierd intensitatea chimică.

Nu toate speciile de furnici se bazează în aceeași măsură pe această metodă. Furnicile care trăiesc în deșert, de exemplu, pot utiliza strategii diferite, deoarece temperaturile ridicate și condițiile de mediu fac ca urmele chimice să fie mai puțin persistente.

Unele specii se orientează folosind Soarele și modelul luminii polarizate de pe cer.

Ochii lor pot detecta informații despre polarizarea luminii, ceea ce le permite să estimeze direcția chiar și atunci când Soarele nu este vizibil direct.

Această capacitate funcționează ca un sistem natural de orientare, ajutând insectele să păstreze o direcție de deplasare.

Citește și: Cum scapi de molii din casă și din dulapuri. Soluții naturale și metode eficiente pentru protejarea hainelor

Furnicile pot calcula distanța parcursă și își amintesc reperele din jur

Unul dintre mecanismele studiate de cercetători este integrarea traseului, un proces prin care furnicile estimează permanent direcția și distanța față de punctul de plecare.

În loc să memoreze fiecare schimbare de direcție pentru a reface drumul în sens invers, insectele pot combina informațiile despre deplasare și pot calcula o direcție aproximativă către colonie.

Un exemplu cunoscut îl reprezintă furnicile de deșert din genul Cataglyphis, care se deplasează pe suprafețe întinse, unde reperele vizuale pot fi puține.

Experimentele au arătat că aceste insecte folosesc informații despre mișcarea corpului și despre distanța parcursă pentru a estima poziția cuibului.

Într-un studiu devenit cunoscut în cercetarea comportamentului animal, oamenii de știință au modificat artificial lungimea picioarelor unor furnici de deșert.

Insectele cărora li s-au prelungit picioarele au parcurs o distanță prea mare atunci când au încercat să se întoarcă la cuib, în timp ce furnicile cu picioarele scurtate s-au oprit înainte de a ajunge la destinație.

Rezultatele au indicat că informațiile legate de pași contribuie la estimarea distanței parcurse, deși mecanismul de orientare este mai complex decât simpla numărare a acestora.

Memoria vizuală reprezintă o altă componentă importantă.

Furnicile pot învăța aspectul mediului din jurul coloniei, folosind repere precum pietrele, plantele, contururile obiectelor sau alte caracteristici ale peisajului.

Pe măsură ce se apropie de cuib, unele specii compară informațiile vizuale actuale cu imaginile memorate anterior și își ajustează direcția.

Această strategie le permite să identifice zona în care se află intrarea în colonie, chiar dacă au ajuns acolo urmând un traseu diferit de cel folosit la plecare.

Citește și: Cum își recunosc albinele regina și ce se întâmplă în stup atunci când matca dispare

Cercetările au arătat și că furnicile pot combina metodele de orientare. Atunci când informațiile despre direcție și distanță devin mai puțin precise, reperele vizuale le pot ajuta să corecteze traseul.

Capacitatea lor nu este însă perfectă. Furnicile se pot dezorienta atunci când sunt mutate într-un loc necunoscut, când reperele se schimbă sau când semnalele folosite pentru navigație sunt perturbate.

Odată ajunse în apropierea coloniei, unele specii utilizează și indicii olfactive sau caracteristici locale ale terenului pentru a identifica intrarea în cuib.

Studierea acestor mecanisme prezintă interes și pentru robotică. Cercetătorii analizează modul în care insectele navighează folosind resurse senzoriale și capacități de procesare limitate, pentru a dezvolta sisteme autonome de orientare care să funcționeze fără dependență permanentă de GPS.

Cuvinte cheie: orientarea furnicilor, cum se orienteaza furnicile, feromoni furnici, memoria furnicilor, navigatie insecte

Urmărește-ne pe Google News

Citește și

Folosim cookie-uri pentru statistici anonime despre vizitatori, ca să înțelegem ce se citește. Mai multe detalii