Vitamina D, care costă doar 50 de bani, ar putea încetini îmbătrânirea. Ce doză au studiat cercetătorii

O vitamină accesibilă, al cărei preț poate ajunge la aproximativ 50 de bani pe doză, ar putea avea un rol în încetinirea anumitor mecanisme asociate îmbătrânirii organismului. Cercetătorii de la Harvard au descoperit că administrarea zilnică a vitaminei D poate contribui la protejarea telomerilor, structuri aflate la capetele cromozomilor, care se scurtează odată cu înaintarea în vârstă.

Cercetarea, publicată în revista The American Journal of Clinical Nutrition, oferă noi date privind legătura dintre vitamina D și îmbătrânirea biologică, potrivit New York Post.

Telomerii au rolul de a proteja materialul genetic și sunt comparați adesea cu învelișurile de plastic de la capetele șireturilor. Pe măsură ce celulele se divid, aceștia tind să se scurteze, fenomen asociat cu îmbătrânirea celulară.

Citește și: Un nou tratament oral împotriva cancerului pancreatic a redus tumorile la 41% dintre pacienții testați

Studiile anterioare au indicat o legătură între telomerii mai scurți și riscul crescut al unor boli cronice, precum și al mortalității. De asemenea, unele cercetări observaționale au arătat că persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D în sânge tind să aibă telomeri mai lungi.

Ce au descoperit cercetătorii după patru ani de administrare a vitaminei D

În cadrul studiului au participat aproximativ 1.000 de persoane cu vârste de cel puțin 50 de ani, împărțite aleatoriu în două grupuri.

Primul grup a primit zilnic 2.000 de unități internaționale (UI) de vitamina D, în timp ce participanții din cel de-al doilea grup au primit un placebo.

După patru ani, oamenii de știință au constatat că scurtarea telomerilor în grupul care a primit vitamina D a fost mai mică de jumătate față de cea înregistrată în grupul placebo.

Cercetătorii au observat și rezultate favorabile în privința unor indicatori ai inflamației și a riscului anumitor boli autoimune.

JoAnn Manson, profesor de medicină la Harvard Medical School și unul dintre principalii autori ai cercetării, a explicat că rezultatele „sugerează un rol promițător al vitaminei D în încetinirea unuia dintre mecanismele îmbătrânirii biologice și ale bolilor cronice asociate vârstei”.

Potrivit cercetătoarei, efectul observat asupra telomerilor a fost mai mare decât se aștepta echipa, însă este în concordanță cu unele descoperiri științifice anterioare.

„Vitamina D reduce inflamația, una dintre principalele cauze ale scurtării telomerilor și ale bolilor cronice asociate îmbătrânirii”, a explicat JoAnn Manson.

Rezultatele indică un posibil efect asupra unui marker al îmbătrânirii biologice, dar nu demonstrează că suplimentarea cu vitamina D prelungește viața sau încetinește toate procesele de îmbătrânire.

Câtă vitamina D este recomandată zilnic

Doza de 2.000 UI administrată participanților a fost bine tolerată în cadrul studiului, fără să fie identificate probleme majore de siguranță asociate suplimentării.

Totuși, această cantitate a fost folosită în cercetare și nu reprezintă o recomandare universală pentru toate persoanele.

Potrivit Academiei Naționale de Medicină din Statele Unite, aportul zilnic recomandat este de:

600 UI de vitamina D pentru adulții cu vârste de până la 70 de ani.

800 UI de vitamina D pentru persoanele care au depășit vârsta de 70 de ani.

Recomandările Endocrine Society indică faptul că suplimentarea poate fi utilă anumitor categorii, printre care persoanele de peste 75 de ani, copiii, femeile însărcinate și persoanele cu prediabet.

JoAnn Manson consideră că un supliment zilnic de 1.000–2.000 UI poate fi o opțiune rezonabilă în anumite situații, însă necesarul diferă în funcție de vârstă, alimentație, afecțiuni și alți factori individuali.

Cercetătoarea a subliniat că numeroase organizații medicale americane nu recomandă testarea de rutină a vitaminei D sau administrarea universală de suplimente în cazul adulților sănătoși.

Ce alimente conțin vitamina D și de ce excesul poate fi periculos

Vitamina D poate fi obținută din alimentație și prin sinteza la nivelul pielii, sub acțiunea radiațiilor solare UVB.

Printre sursele alimentare se numără peștii grași, precum somonul, sardinele și tonul, dar și anumite tipuri de ciuperci. În unele țări, laptele, cerealele și alte produse sunt îmbogățite cu vitamina D.

Există însă persoane care prezintă un risc mai ridicat de deficit, inclusiv cele cu afecțiuni care afectează absorbția nutrienților, precum boala Crohn și boala celiacă.

De asemenea, pacienții cu osteoporoză, persoanele instituționalizate și cele cu restricții alimentare importante pot necesita o evaluare individuală a aportului de vitamina D.

De ce nu trebuie depășită doza recomandată

Specialiștii avertizează că administrarea unor cantități mari de vitamina D nu aduce automat beneficii suplimentare.

„Mai mult nu înseamnă neapărat mai bine, iar dozele foarte mari, precum cele care depășesc 10.000 UI pe zi, pot fi asociate cu niveluri crescute de calciu în sânge sau urină și cu toxicitate”, a avertizat JoAnn Manson.

Pentru majoritatea adulților, limita superioară tolerabilă stabilită de autoritățile medicale americane este de 4.000 UI pe zi, în absența unei indicații și monitorizări medicale.

Cercetătoarea a subliniat că administrarea suplimentelor nu poate înlocui beneficiile activității fizice și ale unei alimentații echilibrate.

„Deși este mult mai ușor să iei o pastilă decât să faci mișcare în aer liber și să mănânci sănătos, acești factori ai stilului de viață vor contribui mai mult la menținerea sănătății și la reducerea riscului de boli cardiovasculare, cancer, diabet de tip 2 și alte boli cronice asociate îmbătrânirii”, a explicat JoAnn Manson.

Expunerea moderată la soare poate contribui la producerea vitaminei D, însă durata necesară variază în funcție de anotimp, latitudine, tipul de piele și alți factori.