De ce Venus este mai fierbinte decât Mercur, deși se află mai departe de Soare. Explicația NASA

Venus este cea mai fierbinte planetă din Sistemul Solar, deși Mercur se află mult mai aproape de Soare. La suprafața sa, temperaturile ajung la aproximativ 465 de grade Celsius, suficient de ridicate pentru a topi plumbul, în timp ce pe Mercur diferențele dintre zi și noapte sunt uriașe.

Explicația acestui fenomen se află în atmosfera celor două planete. Venus este înconjurată de un strat extrem de dens de gaze care împiedică pierderea eficientă a căldurii în spațiu. Mercur, în schimb, are doar o exosferă foarte rarefiată, incapabilă să mențină temperaturile ridicate după apusul Soarelui.

Potrivit NASA, Venus se află la aproximativ 108 milioane de kilometri de Soare, în timp ce Mercur orbitează la o distanță medie de aproape 58 de milioane de kilometri. Cu toate acestea, Venus înregistrează temperaturi mai mari la suprafață.

Citește și: Suntem singuri în Univers? Ce arată cele mai recente descoperiri științifice despre viața extraterestră

Într-o analiză publicată în ianuarie 2026 de Massachusetts Institute of Technology (MIT), cercetătorii explică faptul că norii planetei Venus reflectă peste 70% din radiația solară primită. Cu toate acestea, atmosfera bogată în dioxid de carbon absoarbe și reemite radiația infraroșie, limitând pierderile de energie către spațiu. Presiunea atmosferică extremă și circulația gazelor contribuie, de asemenea, la temperaturile ridicate de la suprafață.

Astronomii analizează și posibilitatea ca Venus să fi avut, în trecutul îndepărtat, condiții mult diferite de cele actuale, inclusiv apă lichidă la suprafață. Un scenariu cercetat presupune că încălzirea progresivă și evaporarea apei ar fi amplificat efectul de seră, transformând treptat clima planetei.

Atmosfera planetei Venus transformă căldura solară într-o capcană

Atmosfera lui Venus este alcătuită în proporție de aproximativ 96,5% din dioxid de carbon, un gaz care contribuie la efectul de seră. Planeta este acoperită și de nori denși, formați în principal din picături de acid sulfuric.

O mare parte din lumina solară este reflectată de acești nori, însă energia care ajunge în straturile inferioare ale atmosferei și la suprafață încălzește planeta. Suprafața emite apoi energie sub formă de radiație infraroșie, care este absorbită și reemisă de gazele atmosferice.

Citește și: Ar putea o gaură neagră să înghită întregul Sistem Solar? Ce spun astronomii despre acest scenariu

Acest proces limitează pierderea căldurii către spațiu și menține temperaturi extreme, atât pe partea luminată de Soare, cât și pe cea aflată în întuneric.

Presiunea atmosferică la suprafața lui Venus este de aproximativ 92 de ori mai mare decât cea de la nivelul mării pe Pământ. Condițiile sunt atât de dificile încât sondele spațiale care au reușit să aterizeze pe planetă au funcționat pentru perioade relativ scurte.

Temperaturile ridicate nu sunt provocate doar de apropierea de Soare, ci în principal de efectul de seră extrem, susținut de atmosfera masivă a planetei.

Pe Mercur, temperaturile scad până la minus 180 de grade Celsius

Mercur primește mult mai multă energie solară decât Venus, însă nu dispune de o atmosferă densă care să redistribuie și să rețină căldura.

În timpul zilei, temperaturile de la suprafața planetei pot urca până la aproximativ 430 de grade Celsius. Noaptea, acestea pot coborî până la minus 180 de grade Celsius.

Diferența este accentuată și de rotația lentă a planetei. O zi solară pe Mercur, măsurată de la un răsărit la următorul, durează aproximativ 176 de zile terestre.

În lipsa unei atmosfere consistente, suprafața pierde rapid căldură prin radiație în timpul nopții îndelungate.

Citește și: NASA a identificat o planetă asemănătoare Pământului, unde ar putea exista condiții pentru viață

Pe Venus, situația este diferită. Atmosfera densă contribuie la menținerea unor temperaturi ridicate pe aproape întreaga suprafață, în ciuda rotației foarte lente a planetei.

Venus are și o particularitate: se rotește în sens opus majorității planetelor din Sistemul Solar. O rotație completă în jurul propriei axe durează aproximativ 243 de zile terestre, mai mult decât perioada sa orbitală de aproximativ 225 de zile.

Diferențele dintre Venus și Mercur sunt studiate de astronomi pentru a înțelege modul în care atmosfera, compoziția chimică și interacțiunea cu radiația solară influențează temperaturile de pe planete.