Ghostingul nu înseamnă întotdeauna lipsă de interes. Ce simt oamenii care dispar fără explicații

O conversație care părea să ducă spre o relație se oprește brusc. Mesajele rămân fără răspuns, apelurile sunt ignorate, iar omul care până ieri părea prezent și implicat nu mai oferă niciun semn. Pentru persoana rămasă în așteptare, tăcerea se transformă adesea într-un șir de întrebări fără răspuns.

Fenomenul poartă numele de ghosting și descrie întreruperea comunicării fără o explicație. Deși este asociat frecvent cu indiferența sau pierderea interesului, cercetările sugerează că, în anumite situații, în spatele dispariției se pot ascunde emoții mult mai complicate.

Un studiu realizat de cercetătoarele Sophia Li, Coral Zheng și Juliana Schroeder, prezentat de publicația PsyPost pe 13 octombrie 2026, a analizat diferențele dintre ceea ce simt persoanele care întrerup comunicarea și ceea ce își imaginează cei care sunt ignorați.

Într-un prim experiment, 195 de adulți au fost invitați să își amintească situații în care au ignorat pe cineva sau au fost, la rândul lor, ignorați. Pe o scară de la 1 la 5, participanții care nu răspunseseră au evaluat propriul disconfort emoțional la 2,27. În schimb, cei lăsați fără răspuns estimaseră că persoanele care dispăruseră resimțeau un disconfort de numai 1,56.

Diferența a fost mai pronunțată atunci când lipsa răspunsului nu fusese intenționată.

Într-un al doilea experiment, la care au participat 601 persoane, cercetătorii au observat că un mesaj simplu, precum „îmi pare rău, dar nu pot vorbi acum”, putea reduce neînțelegerea dintre cele două părți și tendința persoanei ignorate de a se considera vinovată.

Rezultatele nu au fost însă confirmate integral într-un al treilea experiment, desfășurat prin conversații online reale. Diferențele au reapărut doar într-o analiză suplimentară, în rândul participanților care considerau că trecuseră printr-o experiență de ghosting.

De ce dispar oamenii tocmai când relația începe să devină mai apropiată

Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, explică, într-un interviu acordat publicației „Adevărul”, că absența unui răspuns nu indică întotdeauna lipsa preocupării față de celălalt.

„Există persoane care citesc un mesaj și se gândesc la el mult mai mult decât ne-am imagina. Îl lasă deoparte, încearcă să găsească o formulare potrivită și își spun că vor răspunde atunci când se vor simți mai liniștite”, explică Gabriela Marc.

Pentru unele persoane, dificultatea apare atunci când trebuie să poarte o conversație incomodă, să exprime un sentiment sau să gestioneze dezamăgirea celuilalt. Amânarea răspunsului le oferă temporar senzația că au evitat o situație apăsătoare.

Pe măsură ce zilele trec, însă, simplul gest de a trimite un mesaj poate deveni tot mai dificil.

„Cu trecerea timpului, povara mesajului devine tot mai mare. Ceea ce putea fi spus firesc în aceeași zi ajunge, după o săptămână, să necesite și o explicație pentru absență. Apare vinovăția, apoi rușinea, iar omul începe să se teamă de felul în care va fi primit dacă revine”, adaugă specialista.

Această reacție poate avea legătură și cu experiențele emoționale din copilărie. Oamenii care au crescut în medii în care exprimarea sentimentelor era întâmpinată cu reproșuri, respingere sau critică pot ajunge să perceapă vulnerabilitatea ca pe un risc.

„Cred că una dintre cele mai profunde rădăcini ale acestei tăceri este frica de a fi părăsit atunci când îndrăznim să fim vulnerabili”, susține Gabriela Marc.

Paradoxal, retragerea poate apărea chiar după o întâlnire reușită sau după o conversație în care două persoane au împărtășit lucruri foarte personale.

În timp ce unul dintre parteneri interpretează apropierea ca pe un semn că relația evoluează, celălalt poate resimți neliniște și teamă.

„Pentru celălalt, acea experiență a însemnat că relația devine mai apropiată și mai sigură. Pentru persoana speriată de vulnerabilitate, aceeași experiență poate fi urmată de neliniște, de sentimentul că s-a expus prea mult și că acum riscă să fie rănită tocmai de omul care a ajuns să conteze”, explică psihologul.

Un asemenea comportament poate fi asociat cu atașamentul evitant, caracterizat prin dificultăți în exprimarea nevoilor emoționale și tendința de a păstra distanța atunci când apropierea este percepută ca o amenințare la adresa independenței personale.

Totuși, nu toate cazurile de ghosting au la bază frica sau dificultățile emoționale. Uneori, dispariția apare pentru că interesul s-a diminuat, persoana nu dorește să își asume o despărțire sau a căutat doar atenția și validarea oferite la începutul relației.

Cum afectează ghostingul persoana ignorată și ce poate opri cercul tăcerii

Pentru omul care rămâne fără răspuns, una dintre cele mai dificile experiențe este incertitudinea. Fără o explicație, începe să caute greșeli în propriul comportament, să recitească mesajele și să își pună la îndoială felul în care a înțeles relația.

Situația poate deveni și mai apăsătoare atunci când persoana care a dispărut revine cu mesaje afectuoase, reaprinde speranța unei apropieri și apoi întrerupe din nou comunicarea.

„Revenirea aduce o ușurare atât de mare, încât întrebările despre absență rămân uneori nerostite. Îi este teamă să strice momentul, să pară prea sensibil sau să provoace o nouă retragere”, subliniază Gabriela Marc.

Psihologul atrage atenția că intensitatea sentimentelor sau a momentelor petrecute împreună nu reprezintă, în sine, o garanție a stabilității unei relații. Contează și disponibilitatea de a comunica, consecvența și capacitatea de a recunoaște suferința provocată celuilalt.

Pentru persoanele care simt nevoia să se retragă, specialista recomandă exprimarea acestei nevoi înainte ca tăcerea să fie interpretată drept respingere.

Un mesaj scurt poate clarifica situația fără să oblige persoana respectivă să poarte imediat o conversație pentru care nu se simte pregătită.

„Am citit mesajul tău și îmi pasă, dar acum mă simt copleșit. Am nevoie de puțin timp și vreau să revin la conversația asta”, este formularea propusă de Gabriela Marc.

O asemenea comunicare îi permite celui care are nevoie de spațiu să își gestioneze emoțiile, oferindu-i în același timp celuilalt o explicație. Important este însă ca intenția de a relua conversația să fie respectată.

La rândul său, persoana ignorată poate spune deschis că lipsa comunicării o afectează și că are nevoie de mai multă claritate și predictibilitate.

Înțelegerea motivelor pentru care cineva evită apropierea nu presupune acceptarea repetată a unui comportament care provoacă suferință.

„Sinceritatea nu garantează că o relație va continua. Uneori celălalt nu poate oferi ceea ce avem nevoie, uneori sentimentele sunt diferite, iar alteori drumurile oamenilor se despart. Chiar și atunci, adevărul spus cu grijă îi oferă celuilalt posibilitatea de a înțelege ce s-a întâmplat, de a-și trăi durerea și de a merge mai departe fără să transforme absența noastră într-o îndoială nesfârșită despre propria valoare”, explică Gabriela Marc.