Sfârșitul lumii, pe 13 noiembrie 2026? Ce au prezis cercetătorii într-un studiu publicat acum 66 de ani

Data de 13 noiembrie 2026 apare într-un studiu științific publicat în urmă cu 66 de ani, care a încercat să estimeze evoluția populației mondiale pe baza tendințelor demografice înregistrate de-a lungul istoriei. Cercetarea a ajuns la o concluzie spectaculoasă: dacă ritmul de creștere observat în trecut ar continua neschimbat, populația planetei ar tinde matematic spre infinit.

Studiul a fost realizat în 1960 de fizicianul austro-american Heinz von Foerster, împreună cu alți cercetători de la Universitatea din Illinois, și a fost publicat în prestigioasa revistă Science.

Deși data a fost asociată ulterior cu ideea de Apocalipsă, cercetătorii nu au prezis distrugerea efectivă a Pământului pe 13 noiembrie 2026. Ei au evidențiat limitele unui model de creștere demografică, într-o perioadă în care suprapopularea reprezenta una dintre marile preocupări ale comunității științifice.

Ce au descoperit cercetătorii și de ce au indicat data de 13 noiembrie 2026

Heinz von Foerster și colegii săi au analizat datele istorice privind populația mondială și au observat că numărul oamenilor creștea într-un ritm mai accelerat decât cel descris de modelele exponențiale obișnuite.

Fenomenul a fost descris drept creștere hiperexponențială, ceea ce înseamnă că ritmul de creștere se accelera în timp.

Pornind de la această tendință, cercetătorii au construit un model matematic care indica o singularitate la 13 noiembrie 2026. În acel punct, valoarea calculată a populației ar fi tins spre infinit, dacă evoluția demografică ar fi continuat să respecte aceeași formulă.

„La această dată, populația umană se va apropia de infinit dacă va continua să crească în același ritm ca în ultimele două milenii. Stră-strănepoții noștri nu vor muri de foame. Vor muri striviți de aglomerație”, se arată în studiul citat de publicația britanică The Independent.

Formularea dramatică a atras atenția asupra riscurilor asociate unei creșteri demografice necontrolate, într-o lume cu resurse limitate.

Cercetarea a provocat dezbateri în rândul specialiștilor, însă modelul a continuat să descrie relativ bine evoluția populației mondiale până spre sfârșitul secolului XX.

Ulterior, realitatea demografică a început să se îndepărteze de estimările inițiale.

Scăderea natalității în numeroase regiuni ale lumii, schimbările economice și sociale și transformările comportamentului familial au încetinit ritmul de creștere a populației.

Potrivit estimărilor Organizației Națiunilor Unite, populația mondială ar urma să atingă un maxim de aproximativ 10,3 miliarde de locuitori în jurul anului 2084, înainte de a începe să scadă.

Această perspectivă arată că scenariul matematic formulat în 1960 nu reprezintă o predicție validă privind sfârșitul lumii.

În prezent, o parte dintre economiști și demografi atrag atenția asupra unei probleme diferite: scăderea fertilității și îmbătrânirea populației.

Reducerea numărului persoanelor active poate pune presiune asupra sistemelor de pensii, a serviciilor medicale și a economiilor care se confruntă deja cu deficit de forță de muncă.

De la teama de suprapopulare la Ceasul Apocalipsei și riscurile inteligenței artificiale

Studiul din 1960 a apărut într-o perioadă marcată de tensiunile Războiului Rece, când posibilitatea unui conflict nuclear și epuizarea resurselor naturale alimentau temerile privind viitorul civilizației.

La peste șase decenii distanță, preocupările legate de amenințările globale continuă, însă natura riscurilor s-a schimbat.

Pe lângă pericolul unui război nuclear, specialiștii discută tot mai frecvent despre schimbările climatice, instabilitatea geopolitică și consecințele dezvoltării rapide a inteligenței artificiale.

Aceste amenințări sunt evaluate și prin intermediul Ceasului Apocalipsei (Doomsday Clock), un simbol creat de publicația Bulletin of the Atomic Scientists pentru a ilustra cât de aproape consideră experții că se află omenirea de o catastrofă globală.

La actualizarea din ianuarie 2026, indicatorul a fost plasat la cea mai mică distanță față de miezul nopții înregistrată până atunci.