Cât timp sunt bune ouăle și cum îți dai seama dacă s-au stricat. Greșeala pe care mulți români o fac

Ouăle se numără printre alimentele cumpărate frecvent în cantități mai mari decât cele necesare pentru câteva zile. Sunt folosite la micul dejun, în prăjituri sau în numeroase preparate, motiv pentru care aproape întotdeauna se găsesc în frigider.

Problema apare atunci când uităm de ele și descoperim, după câteva săptămâni, că data înscrisă pe ambalaj a trecut. Mai pot fi consumate sau trebuie aruncate?

Răspunsul depinde de modul în care au fost depozitate, de integritatea cojii și de tipul datei înscrise pe ambalaj. Contrar unor sfaturi populare, nici aspectul exterior și nici testul cu apă nu pot confirma singure că un ou este sigur pentru consum.

Când expiră ouăle și cât timp pot fi păstrate în frigider

În Uniunea Europeană, data de durabilitate minimă pentru ouăle de găină din categoria A este stabilită la cel mult 28 de zile de la ouat. Aceasta apare pe ambalaj, de regulă, sub formularea „A se consuma de preferință înainte de”.

Este important de înțeles că data de durabilitate minimă nu are exact aceeași semnificație ca termenul „A se consuma până la”, utilizat pentru alimentele foarte perisabile.

Prima indică perioada în care produsul ar trebui să își păstreze calitățile în condiții corespunzătoare de depozitare. A doua privește siguranța alimentară și nu trebuie depășită.

În cazul ouălor, trecerea datei de durabilitate minimă nu înseamnă automat că fiecare ou este alterat. Totuși, riscul asociat consumului poate crește odată cu timpul, iar păstrarea la rece nu elimină eventualele bacterii.

Din acest motiv, nu este corectă afirmația că toate ouăle pot fi consumate fără riscuri încă două săptămâni după data indicată pe ambalaj.

Pentru o păstrare corespunzătoare, ouăle ar trebui ținute în frigider, de preferat în ambalajul original, la o temperatură constantă de aproximativ 4°C sau mai mică. Este mai bine să fie așezate pe un raft interior decât pe ușa frigiderului, unde temperatura variază mai mult.

Ouăle nu trebuie spălate înainte de depozitare, deoarece spălarea poate afecta bariera naturală de protecție a cojii.

De asemenea, cele cu coaja crăpată trebuie evitate, întrucât fisurile pot permite pătrunderea microorganismelor.

Testul cu apă: cum verifici dacă un ou este vechi

Una dintre cele mai cunoscute metode populare de verificare a ouălor presupune introducerea lor într-un vas cu apă rece.

**Oul rămâne culcat pe fundul vasului ** Este, în general, un indiciu că oul este mai proaspăt. Nu reprezintă însă o garanție că nu conține bacterii.

**Oul stă vertical, dar nu plutește ** Camera de aer din interior s-a mărit, ceea ce sugerează că oul este mai vechi.

**Oul plutește la suprafață ** Este un semn de îmbătrânire avansată. Cel mai prudent este să nu îl consumi, mai ales dacă nu îi cunoști istoricul de depozitare.

Explicația este simplă: pe măsură ce oul îmbătrânește, pierde treptat umiditate prin porii cojii, iar camera de aer din interior devine mai mare. Acest fenomen îi modifică flotabilitatea.

Atenție: testul cu apă indică aproximativ vechimea oului, nu prezența sau absența bacteriei Salmonella.

Un ou contaminat poate avea coaja intactă, poate să nu prezinte un miros neplăcut și poate chiar să treacă testul cu apă.

Dacă spargi un ou și observi un miros puternic, neobișnuit, sau modificări evidente ale conținutului, aruncă-l. Lipsa acestor semne nu garantează însă siguranța alimentară.

Pentru reducerea riscurilor, ouăle trebuie preparate termic suficient, astfel încât albușul și gălbenușul să fie ferme. Preparatele cu ou crud sau insuficient gătit prezintă riscuri mai mari, în special pentru gravide, copii mici, vârstnici și persoanele cu imunitate scăzută.