Adopția în România în 2026. Cât durează procedura și ce etape trebuie să parcurgă viitorii părinți

Adopția unui copil în România presupune mai mult decât depunerea unei cereri la autorități. Viitorii părinți trebuie să demonstreze că pot oferi un mediu familial stabil, să participe la evaluări și să parcurgă o perioadă de acomodare cu copilul înainte ca adopția să fie aprobată definitiv.

Una dintre cele mai importante diferențe este cea dintre durata obținerii atestatului și durata întregii proceduri. Legea stabilește termene clare pentru evaluarea viitorilor părinți, dar nu garantează că identificarea unui copil compatibil și finalizarea adopției se vor realiza într-un anumit număr de luni.

Procedura este reglementată prin Legea nr. 273/2004 privind adopția, iar principalele instituții implicate sunt direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și instanțele judecătorești.

Citește și: Ce obligații au școlile în cazurile de bullying. Ce spune legea și ce pot face părinții

Care sunt principalele etape ale adopției în România

Primul pas este contactarea DGASPC din județul de domiciliu sau, în București, a direcției de sector. Persoanele interesate primesc informații despre condițiile legale, documentele necesare și evaluarea pentru obținerea atestatului.

Dosarul include documente de identitate și de stare civilă, dovezi privind veniturile și locuința, documente medicale și alte acte solicitate potrivit normelor aplicabile.

Urmează evaluarea socială și psihologică, în cadrul căreia specialiștii analizează condițiile de locuit, situația economică, motivația adopției și capacitatea persoanei sau familiei de a crește un copil.

Evaluarea include și pregătirea pentru asumarea rolului de părinte adoptiv. În anumite situații prevăzute de lege, această etapă de pregătire nu trebuie repetată.

Potrivit articolului 20 din Legea nr. 273/2004, raportul final de evaluare trebuie întocmit în maximum 90 de zile de la depunerea cererii. Dacă rezultatul este favorabil, atestatul se eliberează în termen de cinci zile lucrătoare de la întocmirea raportului.

Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte este valabil cinci ani, cu posibilitatea prelungirii în situațiile prevăzute de lege. Obținerea documentului nu înseamnă însă că un copil va fi repartizat imediat familiei.

Citește și: Părinții care revin la muncă ar putea primi un stimulent de 4.000 de lei. Proiect depus de PNL

După atestare începe procedura de potrivire. Autoritățile urmăresc identificarea unei familii care să răspundă nevoilor unui copil declarat adoptabil, luând în considerare atât caracteristicile acestuia, cât și disponibilitatea și capacitatea viitorilor părinți.

Potrivirea presupune evaluări și întâlniri pentru a observa relația dintre copil și persoana sau familia selectată. Dacă această etapă se încheie favorabil, urmează încredințarea copilului în vederea adopției, în condițiile stabilite de lege.

Ultima etapă este încuviințarea adopției de către instanța judecătorească. După rămânerea definitivă a hotărârii, adopția produce efectele juridice prevăzute de lege, iar autoritățile continuă monitorizarea postadopție.

Cât durează adopția și de ce poate crește perioada de așteptare

Pentru obținerea atestatului, legea prevede maximum 90 de zile pentru evaluare și încă cinci zile lucrătoare pentru emiterea documentului, dacă raportul este favorabil.

După identificarea copilului și finalizarea potrivirii, perioada obișnuită de încredințare în vederea adopției este de 90 de zile. În acest interval, copilul locuiește cu viitorii părinți, iar specialiștii urmăresc adaptarea la noul mediu familial.

Există și excepții de la această perioadă, inclusiv pentru anumite adopții realizate de persoane care au avut deja copilul în plasament sau în tutelă.

Durata totală nu poate fi stabilită doar prin adunarea acestor termene. Așteptarea pentru potrivirea cu un copil, întâlnirile de acomodare și procedurile judiciare pot prelungi procesul cu mai multe luni sau chiar ani, în funcție de situația fiecărui dosar.

Citește și: Cât costă, în realitate, traiul unei familii cu doi copii în România. Cheltuielile care apasă bugetul lunar

Persoanele singure pot adopta în România dacă îndeplinesc condițiile legale. În cazul cuplurilor, adopția comună este permisă soților, nu și partenerilor necăsătoriți.

După încuviințarea adopției, DGASPC realizează, de regulă, monitorizarea familiei timp de cel puțin doi ani, prin rapoarte trimestriale. Legea prevede excepții pentru anumite categorii de adopții.

Persoanele interesate pot consulta Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, unde sunt prevăzute condițiile de eligibilitate, termenele și drepturile adoptatorilor.