Bunicii au dreptul să își vadă nepoții după divorțul părinților. Ce pot face dacă li se interzic vizitele

Bunicii care nu își mai pot vedea nepoții după divorțul părinților au posibilitatea să solicite intervenția instanței judecătorești. Legea română recunoaște dreptul copiilor de a păstra legătura cu rudele apropiate, inclusiv atunci când între adulți există conflicte sau neînțelegeri.

Un aspect important este că bunicii nu trebuie să obțină acordul ambilor părinți pentru a cere în instanță stabilirea unui program de relații personale. De asemenea, dreptul copilului de a păstra legătura cu bunicii nu depinde de părintele căruia i-a fost stabilită locuința după divorț.

Potrivit articolului 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, relațiile personale dintre minori și bunici nu pot fi împiedicate decât în situațiile în care instanța constată existența unor motive temeinice care ar putea pune în pericol dezvoltarea copilului.

Citește și: Adopția în România în 2026. Cât durează procedura și ce etape trebuie să parcurgă viitorii părinți

Ce drepturi au bunicii și când pot cere un program de vizitare

Legislația din România nu stabilește un număr fix de zile în care bunicii își pot vizita nepoții. Programul se stabilește prin înțelegere cu părinții sau, atunci când aceasta nu este posibilă, printr-o hotărâre judecătorească.

Articolul 18 din Legea nr. 272/2004 prevede mai multe modalități prin care pot fi menținute relațiile personale dintre copil și persoanele apropiate.

Astfel, în funcție de situație, bunicii pot solicita întâlniri periodice cu nepoții, vizite la domiciliul copilului, găzduirea acestuia pentru anumite perioade sau comunicarea prin telefon, mesaje și apeluri video.

Legea permite inclusiv întâlniri într-un loc neutru, cu sau fără supraveghere, dacă această soluție răspunde interesului superior al copilului.

De exemplu, bunicii pot solicita ca nepotul să petreacă anumite weekenduri sau zile din vacanță împreună cu ei.

Contează vârsta copilului, relația afectivă existentă, distanța dintre locuințe, programul școlar și eventualele riscuri pentru siguranța sau dezvoltarea minorului.

În cazul copiilor care au împlinit 14 ani, legea acordă o importanță specială consimțământului acestora la stabilirea programului de relații personale. Dacă minorul refuză să își dea acordul, programul poate fi stabilit de instanța judecătorească.

Ce pot face bunicii dacă unul dintre părinți le interzice să își vadă nepoții

Atunci când unul dintre părinți refuză orice contact între copil și bunici, prima posibilitate este încercarea unei înțelegeri amiabile. Dacă aceasta nu funcționează, bunicii pot solicita sprijin juridic pentru stabilirea unui program de relații personale.

Cererea poate fi introdusă la instanța competentă, de regulă judecătoria de la domiciliul sau reședința copilului, potrivit regulilor procedurale aplicabile.

În cadrul procesului, bunicii pot prezenta documente, fotografii, mesaje sau declarații ale martorilor care demonstrează existența unei relații apropiate cu nepotul și împrejurările în care contactul a fost întrerupt.

Citește și: Ce obligații au școlile în cazurile de bullying. Ce spune legea și ce pot face părinții

Instanța poate dispune efectuarea unei anchete psihosociale și poate asculta copilul, în condițiile prevăzute de lege. Ascultarea este obligatorie, ca regulă, pentru copiii care au împlinit 10 ani, dar poate avea loc și la vârste mai mici dacă autoritatea competentă consideră necesar.

Judecătorul urmărește în primul rând interesul superior al copilului, nu conflictul dintre părinți și bunici.

Un refuz al părintelui bazat exclusiv pe neînțelegerile personale cu bunicii nu înseamnă automat că relația acestora cu minorul trebuie întreruptă.

În schimb, dacă există dovezi privind violența, abuzul, neglijarea sau alte împrejurări care ar putea afecta copilul, instanța poate limita ori interzice contactul.

După pronunțarea unei hotărâri executorii privind programul de vizitare, nerespectarea acesteia poate conduce la declanșarea procedurilor de executare silită, potrivit Codului de procedură civilă. Aceste proceduri au reguli speciale atunci când sunt implicați minori.

Bunicii nu pot lua copilul fără acordul persoanei care îl îngrijește sau în afara condițiilor stabilite legal, chiar dacă apreciază că părintele le restrânge nejustificat accesul.

Drepturile privind menținerea relațiilor personale sunt prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în special la articolele 17 și 18.