Ce taxe trebuie să plătească proprietarii de locuințe în România. Impozite și obligații fiscale

Proprietarii de locuințe din România au mai multe obligații fiscale, în funcție de tipul proprietății, localitatea în care se află imobilul și modul în care acesta este utilizat.

Principala obligație este impozitul anual pe clădire, achitat către bugetul local. În anumite situații, proprietarii trebuie să plătească și impozit pe teren, iar cei care obțin venituri din chirii au obligații suplimentare față de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).

Sumele datorate nu sunt identice în toate localitățile. Consiliile locale stabilesc cotele și nivelurile aplicabile în limitele legislației fiscale, astfel că impozitul pentru două locuințe asemănătoare poate fi diferit de la un oraș la altul.

Citește și: Ce se întâmplă cu balcoanele închise fără autorizație. Anunțul ministrului Dezvoltării pentru proprietari

Impozitul pe locuință în 2026. Cum se calculează și când trebuie plătit

Pentru clădirile rezidențiale deținute de persoane fizice, Codul fiscal prevede o cotă de impozitare cuprinsă între 0,08% și 0,2% din valoarea impozabilă a clădirii. Cota concretă este stabilită prin hotărâre a autorității locale.

Valoarea impozabilă nu este neapărat aceeași cu prețul de vânzare al locuinței. La calcul sunt luate în considerare caracteristicile clădirii, suprafața construită, materialele, dotările și amplasarea acesteia, potrivit regulilor fiscale aplicabile.

Impozitul anual pe clădire se achită în două tranșe egale, cu următoarele termene:

31 martie – prima rată a impozitului;

30 septembrie – a doua rată a impozitului.

Proprietarii care achită integral impozitul până la 31 martie pot beneficia de o reducere de până la 10%, dacă aceasta a fost aprobată de consiliul local.

În cazul cumpărării sau construirii unei locuințe în cursul anului, noul proprietar trebuie, în general, să depună declarația fiscală la autoritatea locală în termen de 30 de zile. Impozitul devine datorat începând cu 1 ianuarie al anului următor.

Proprietarii pot avea și obligația achitării impozitului pe teren, inclusiv pentru cota de teren aferentă unui apartament, în funcție de situația juridică a proprietății. Cuantumul este stabilit potrivit suprafeței, categoriei de folosință, amplasamentului și hotărârilor locale.

Citește și: Prețurile energiei cresc în Europa înainte de iarnă. România, printre țările cu cele mai scumpe electricitate

Ce impozite plătesc proprietarii care închiriază sau vând o locuință

În cazul închirierii obișnuite a unui apartament sau a unei case din patrimoniul personal, impozitul pe venit este de 10%, aplicat venitului net. Acesta se determină, în regimul standard, prin scăderea unei cote forfetare de cheltuieli de 20% din venitul brut.

De exemplu, pentru o chirie de 2.000 de lei pe lună, proprietarul încasează 24.000 de lei anual. După deducerea forfetară de 4.800 de lei, venitul impozabil este de 19.200 de lei, iar impozitul anual ajunge la 1.920 de lei.

Proprietarul poate datora și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), dacă veniturile relevante, cumulate potrivit legii, ating plafoanele fiscale aplicabile. Contractele de închiriere trebuie înregistrate la ANAF în termenul legal, iar obligațiile de declarare și plată depind inclusiv de calitatea chiriașului.

La vânzarea unei locuințe, Codul fiscal stabilește următoarele cote de impozitare pentru transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal:

Perioada de deținereImpozit la vânzare

Până la 3 ani - inclusiv3% din valoarea tranzacției

Peste 3 ani - 1% din valoarea tranzacției

De exemplu, pentru un apartament vândut cu 400.000 de lei, impozitul ar fi de 12.000 de lei dacă a fost deținut cel mult trei ani sau de 4.000 de lei dacă a fost deținut mai mult de trei ani. Calculul poate fi influențat de regulile privind valoarea minimă utilizată în scop fiscal.

Citește și: Cât costă, în realitate, traiul unei familii cu doi copii în România. Cheltuielile care apasă bugetul lunar

Pentru locuințele utilizate în activități economice, regimul de impozitare poate fi diferit. Clădirile nerezidențiale deținute de persoane fizice sunt supuse, în general, unor cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, în funcție de valoarea fiscală și de hotărârile locale.

Pentru anul 2026, Codul fiscal prevede că nivelul cotei impozitului pe clădirile rezidențiale nu poate fi mai mic decât cel stabilit pentru anul 2025. Această regulă nu înseamnă că toți proprietarii plătesc automat aceeași sumă ca în anul precedent, deoarece valoarea impozabilă și celelalte elemente de calcul pot influența obligația fiscală finală.

În București, de exemplu, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 indică pentru anul 2026 o cotă de 0,1% pentru clădirile rezidențiale ale persoanelor fizice. Autoritatea publică și coeficienții utilizați la calculul valorii impozabile, în funcție de zona fiscală și rangul localității.